Modele de afaceri

Modele de afaceri

Un model de afaceri este o "reprezentare abstractă conceptuală, textuală, și/sau grafica unei organizații, a tuturor reglementărilor și acordurilor de bază interdependente arhitectural, co-operațional și financiar, proiectate și dezvoltate de către o organizație în prezent și în viitor, precum și toate produsele și/sau serviciile de bază pe care le oferă sau le va oferi organizația, pe baza acestor reglementări și acorduri, care sunt necesare pentru atingerea scopăurilor și obiectivelor sale strategice." Această definiție a lui Al-Debei și Avison (2008) indică faptul că propunerea valorii, arhitectura valorii (infrastructura organizațională și arhitectura tehnologică care permit circulația produselor, serviciilor și informațiilor), finanțele valorii (modelarea informațiilor legate de costul total al proprietății, metodele de tarifare, și structura veniturilor), și rețeaua valorii articulează constructele primare sau dimensiunile modelelor de afaceri.

Un model de afaceri descrie astfel explicația modului în care se creează o organizație, livrează și captează valoare, în contexte economice, sociale, culturale sau de altă natură. Procesul construcției modelului de afaceri este parte a strategiei de afaceri.

În teorie și practică, termenul de model de afaceri este folosit pentru o gamă largă de descrieri formale și informale pentru a reprezenta aspecte de bază ale unei afaceri, inclusiv scopul, procesul afacerii, clienții țintă, ofertele, strategiile, infrastructura, structurile organizatorice, aprovizionarea, practicile comerciale, și procesele și politicile operaționale, inclusiv cultura. Literatura de specialitate a furnizat interpretări și definiții foarte diverse ale modelului de afaceri. O revizuire sistematică și analizele răspunsurilor managerului la un chestionar definește modelele de afaceri ca proiectare a structurilor organizatorice păentru a adopta o oportunitate comercială. Alte extensii la această logică de design accentuează utilizarea narațiunii sau coerenței în descrieri ale modelelor de afaceri și mecanisme prin care antreprenorii creează firmele startup cu un succes extraordinar.

Modelele de afaceri sunt utilizate pentru a descrie și clasifica întreprinderi, în special într-un cadru antreprenorial, dar ele sunt de asemenea utilizate de către manageri din interiorul companiilor pentru a explora posibilitățile de dezvoltare în viitor. Modele de afaceri bine-cunoscute pot funcționa ca "rețete" pentru managerii creativi. Modelele de afaceri sunt, de asemenea, menționate în unele cazuri în contextul evidenței contabile în raportările publice.

În prezent, tipul de modele de afaceri ar putea depinde de modul în care este folosită tehnologia. De exemplu, antreprenorii pe internet au creat și modele complet noi care depind în întregime de tehnologia emergentă existentă sau nu. Folosind tehnologia, companiile pot ajunge la un număr mare de clienți cu costuri minime. În plus, creșterea externalizării și globalizarea a presupus că modelele de afaceri trebuie, de asemenea, să țină cont de aprovizionarea strategică, de lanțurile de aprovizionare complexe, și să se miște spre structuri contractante colaborative, relaționale.

Perspective teoretice și empirice ale modelelor de afaceri

Logica proiectării și coerență narativă

Logica de proiectare vede modelul de afaceri ca rezultat al creării de noi structuri organizatorice sau modificare a structurilor existente pentru a urma o nouă oportunitate. Gerry George și Adam Bock (2011) a efectuat o revizuire cuprinzătoare a literaturii și a supravegheat managerii pentru a înțelege modul în care aceștia au perceput componentele unui model de afaceri. În această analiză autorii arată că există o logică de proiectare în modul în care antreprenorii și managerii percep și explică modelul lor de afaceri. În extensii mai aprofundate ale logicii de proiectare, George și Bock (2012) folosesc studii de caz și datele sondajului IBM pentru modele de afaceri în companiile mari, pentru a descrie modul în care directorii executivi și antreprenori crează narații sau ficțiuni în mod coerent pentru a muta afacerea dintr-o oportunitate în alta. Ei arată de asemenea că atunci când narația este incoerentă sau componentele ficțiunii nu se leagă, aceste întreprinderi tind să eșueze. Ei recomanda modalități în care antreprenorul sau directorul executiv poate crea narațiuni puternice pentru schimbare.

Complementarități ale modelelor de afaceri între firme partenere

Studiind cercetarea colaborativă și accesarea surselor externe ale tehnologiei, Hummel și colab. (2010) a constatat că, în luarea deciziilor cu privire la partenerii de afaceri, este important să vă asigurați că modelele de afaceri ale ambelor părți sunt complementare. De exemplu, au descoperit că este important să se identifice mecanismele de valoare ale potentialilor parteneri prin analizarea modelelor lor de afaceri, și că este benefic să se găsească firme partenere care înțeleg aspectele cheie ale modelului de afaceri ale firmei noastre.

Universitatea din Tennessee a coordonat o cercetare în relații de afaceri extrem de colaborative. Cercetatorii au codificat cercetarea lor într-un model de afaceri de aprovizionare, cunoscut sub numele Vested (sau Vested Outsourcing). Vested este un model de afaceri hibrid de aprovizionare în care cumpărătorii și furnizorii într-o relație de externalizare sau de afaceri se axează pe valori și obiective comune pentru a crea un aranjament care este extrem de colaborativ și reciproc avantajos pentru fiecare.

Clasificarea modelelor de afaceri

Din aproximativ 2012, unele cercetări și experimente au teoretizat despre un așa-numit "model de afaceri lichid".

Cadrul V4 BM

Cadrul V4 BM al lui Al-Debei și Avison (2010) - patru dimensiuni principale încapsulând șaisprezece elemente: propunerea de valoare, arhitectura de valoare, rețeaua de valoare și finanțele de valoare.

  • Propunerea de valoare: Această dimensiune implică faptul că un BM (business model - model de afacere) ar trebui să includă o descriere a produselor/serviciilor pe care o organizație digitală le oferă, sau le va oferi, împreună cu informațiile lor conexe. În plus, BM trebuie de asemenea să descrie elementele de valoare incluse în cadrul ofertei, precum și natura segmentului de piață vizat împreună cu preferințele lor.
  • Arhitectura de valoare: Descrie conceptul ca un design structural holistic al unei organizații, inclusiv arhitectura tehnologică, infrastructura organizațională, și configurațiile lor.
  • Rețeaua de valoare: Descrie perspectiva inter-companii sau internă organizației față de concept și a câștigat multă atenție în literatura BM.
  • Finanțele de Valoare: prezintă informații referitoare la costuri, metode de tarifare, și structura veniturilor

Trecerea de la conducte la platforme

Sangeet Paul Choudary (2013) face distincția între două familii mari de modele de afaceri într-un articol din revista Wired. Choudary pune în contrast conductele (modele de afaceri liniare) cu platformele (modele de afaceri în rețea). În cazul conductelor, firmele crează bunuri și servicii, le împing în față și le vând clienților. Valoarea este produsă în amonte și consumată în aval. Există un flux liniar, la fel ca apa care curge printr-o conductă. Spre deosebire de conducte, platformele nu doar creează și împinge lucrurile în față. Acestea permit utilizatorilor să creeze și să consume valoare.

Într-un articol în MarketWatch, Choudary, Van Alstyne și Parker explică în continuare modul în care modelele de afaceri se deplasează de la conducte la platforme, ceea ce duce la perturbarea de industrii întregi.

Modele de afaceri platformă

Într-un articol anterior Choudary elaborează pe cele trei elemente ale unui model de afaceri de succes de tip platformă. Setul de instrumente creează conexiunea ușurând pentru alții conectarea la platformă. Această infrastructură permite interacțiuni între participanți. Magnetul creează atracția care atrage participanții la platformă. Pentru platforme de tranzacționare, atât producătorii cât și consumatorii trebuie să fie prezenți pentru a atinge masa critică. Impresarul favorizează fluxul de valoare prin realizarea de conexiuni între producători și consumatori. Datele se află în centrul unui impresariat de succes, și distinge platformele de alte modele de afaceri.

Chen (2009) a afirmat că modelul de afaceri trebuie să ia în considerare capacitățile Web 2.0, cum ar fi inteligența colectivă, efectele de rețea, conținutul generat de utilizator, precum și posibilitatea sistemelor de auto-îmbunătățire. El a sugerat că industria serviciilor, cum ar fi companiile aeriene, de trafic, transport, hoteluri, restaurante, tehnologia informațiilor și comunicațiilor și industria jocurilor de noroc online, va fi în măsură să beneficieze de adoptarea modelelor de afaceri care să țină seama de caracteristicile Web 2.0. De asemenea, el a subliniat că modelul de afaceri 2.0 trebuie să ia în considerare nu doar efectul tehnologiei Web 2.0, dar, de asemenea și efectul de rețea. El a dat ca exemplu povestea de succes a lui Amazon care face venituri mari în fiecare an prin dezvoltarea unei platforme deschisă, care susține o comunitate de companii care re-utilizează la cerere serviciile comerciale ale lui Amazon.

Aplicații

Malone și colab. au constatat că unele modele de afaceri, astfel cum sunt definite de ei, într-adevăr performează mai bine decât altele dintr-un set de date format din cele mai mari firme din SUA, în perioada 1998 până în 2002,dar nu au dovedit dacă existența unui model de afaceri a contat.

În cadrul Software-Cluster, organizație finanțată de Ministerul Federal al Educației și Cercetării din Germania, s-a dezvoltat un suport pentru modele de afaceri pentru companiile de software. Acesta susține proiectarea și analiza modelelor de afaceri software. Conceptul și datele care stau la baza funcției au fost publicate în diferite publicații științifice.

Conceptul de model de afaceri a fost încorporat în anumite standarde de contabilitate. De exemplu, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) utilizeaza "modelul de afaceri al entității pentru gestionarea activelor financiare" ca un criteriu pentru a determina dacă astfel de active ar trebui să fie evaluate la cost amortizat sau la valoarea justă în standardul său de contabilitate din cadrul instrumentelor financiare, IFRS 9 . În propunerea lor din 2013 de contabilitate pentru instrumentele financiare, IASB a propus, de asemenea, o utilizare similară a modelului de afaceri pentru clasificarea instrumentelor financiare. Conceptul de model de afaceri a fost de asemenea introdus în contabilitatea impozitelor amânate conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, cu 2010 amendamente la IAS 12 abordând impozitele amânate aferente investițiilor imobiliare.

Atât IASB cât și FASB au propus utilizarea conceptului de model de afaceri în contextul raportării veniturilor obținute din închiriere și a cheltuielilor cu chiria în cadrul proiectului lor comun privind contabilizarea contractelor de închiriere. Conceptul a fost propus, de asemenea, ca o abordare pentru determinarea măsurării și clasificării în contabilizarea contractelor de asigurare. Ca urmare a proeminenței în creștere a conceptului de model de afaceri în contextul raportării financiare, Grupul consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG), care recomandă Uniunii Europene aprobarea standardelor de raportare financiară, a început un proiect cu privire la "Rolul modelului de afaceri în raportarea financiară ", în 2011.

Traducere din Wikipedia.org

Skype Status

Hello, please contact me to discuss how we can help you.

MultiMedia (Nicolae)