Cele trei procese ale strategiei în afaceri

Strategia în afaceri

Managementul strategic este o combinație de trei procese principale, după cum urmează:

Formularea strategiei

  • Efectuarea unei analize a situației, auto-evaluare și analiza concurențislă: atât interne cât și externe; atât de micro-mediu cât și de macro-mediu.
  • Concomitent cu această evaluare, obiectivele sunt stabilite. Aceste obiective ar trebui să fie paralele cu o cronologie; unele sunt pe termen scurt și altele pe termen lung. Ele implică declarațiile de viziune (pe termen lung, a unui posibil viitor), declarații de misiune (rolul pe care organizația și-l asumă în societate), obiectivele globale ale companiei (atât financiare cât și strategice), obiective strategice ale fiecărei unități de afaceri (atât financiare cât și strategice), și obiective tactice.
  • Aceste obiective ar trebui, în funcție de analiza situației, să sugereze un plan strategic. Planul prevede detaliile modului de realizare a acestor obiective.

Acest proces de formulare a strategiei în trei etape este uneori menționat drept clarificarea răspunsului la trei întrebări: unde te afli acum, unde vrei să mergi, și cum vrei să ajungi acolo. Aceste trei întrebări sunt esența planificării strategice. Analiza economică a intrărilor/ieșirilor pentru factori externi, și evaluarea resurselor pentru factori interni.

Implementarea strategiei

  • Alocarea și gestionarea resurselor suficiente (financiare, de personal, timp, suport tehnologic)
  • De instituire a unui lanț de comandă sau a unor structuri alternative (cum ar fi echipele funcționale de intersectare)
  • Atribuirea responsabilității sarcinilor sau proceselor specifice indivizilor sau grupurilor specifice
  • Aceasta implică, de asemenea, gestionarea procesului. Aceasta include rezultatele monitorizării, comparativ cu repere și cele mai bune practici, evaluarea eficacității și eficienței procesului, controlul diferențelor, și realizarea ajustărilor necesare la proces.
  • La punerea în aplicare a programelor specifice, aceasta implică achiziționarea resurselor necesare, dezvoltarea procesului, instruire, testarea procesului, documentația, și integrarea cu (și/sau conversia de la) procesele de adaptare a elementelor perimate.

Pentru ca o politică să fie funcțională, trebuie să existe un nivel de coerență pentru fiecare persoană dintr-o organizație, inclusiv din conducere. Aceasta este ceea ce este nevoie la nivelul tactic al administrației, precum și în managementul strategic.

Evaluarea strategiei

  • În măsurarea eficienței strategiei de organizare, este extrem de important să se efectueze o analiză SWOT pentru a afla punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările (atât interne, cât și externe) ale entității în cauză. Acest lucru poate necesita anumite măsuri de precauție sau chiar schimbarea întregii strategii.

În strategiei corporatiste, Johnson și Scholes prezintă un model în care opțiunile strategice sunt evaluate pe baza a trei criterii cheie de succes:

  • Adecvarea (ar funcționa?)
  • Fezabilitatea (poate fi făcută să funcționeze?)
  • Acceptabilitatea (va fi acceptată?)

Adecvarea

Adecvarea se ocupă cu rațiunea generală a strategiei. Punctul cheie de luat în considerare este dacă strategia va aborda problemele strategice cheie evidențiate de poziția strategică a organizației.

  • Are sens economic?
  • Ar obține organizație economii de scară (avantaje de cost de volum), economii de extindere (eficiență de varietate) sau economii experiențiale?
  • Ar fi adecvată în ceea ce privește mediul și capabilitățile?

Instrumente care pot fi utilizate pentru a evalua compatibilitatea includ:

  • Prioritizarea opțiunilor strategice
  • Arborescența deciziilor
  • Analiza ”ce-ar fi dacă”

Fezabilitatea

Fezabilitatea se referă la posibilitatea ca resursele necesare pentru punerea în aplicare a strategiei să fie disponibile, dezvoltate sau obținute. Resursele includ finanțarea, oamenii, timpul si informațiile.

 

Instrumente care pot fi utilizate pentru a evalua fezabilitatea includ:

  • analiza și prognoza fluxului de numerar
  • analiza pragului de rentabilitate
  • analiza resurselor de implementare

Acceptabilitatea

Acceptabilitatea abordează așteptările părților interesate identificate (în principal acționari, angajați și clienți), privind rezultatele de performanță așteptate, care pot fi returnare, risc și reacții ale părților interesate.

  • Returnarea implică beneficiile așteptate de părțile interesate (financiare și non-financiare). De exemplu, acționarii se pot aștepta la creșterea averii lor, angajații la o îmbunătățire în carieră iar clienții lor speră să obțină o valoare mai bună pentru banii cheltuiți.
  • Riscul implică probabilitatea și consecințele eșecului unei strategii (financiare și non-financiare).
  • Reacțiile părților interesate implică anticiparea reacției probabile a părților interesate. Acționarii ar putea să se opună emiterii de noi acțiuni, angajații și sindicatele s-ar putea opune externalizărilor de teama de a pierde locurile de muncă, iar clienții ar putea crea probleme unei eventuale fuziuni în ceea ce privește calitatea și suportul.

Instrumente care pot fi utilizate pentru a evalua acceptabilitatea includ:

  • analiza ”ce-ar fi dacă”
  • maparea părților interesate

Skype Status

Hello, please contact me to discuss how we can help you.

MultiMedia (Nicolae)